Centenarul Marii Uniri
1918-2018

Pentru istoria României, desăvârşirea statului naţional unitar prin actele de autodeterminare din 1918 – Chişinău (9 aprilie), Cernăuţi (28 noiembrie) şi Alba Iulia (1 decembrie) – reprezintă evenimentul cel mai important şi semnifică împlinirea idealului de a trăi liberi într-un stat independent care să-i cuprindă între fruntariile sale pe toţi românii. „Veritabilul fundament al unităţii româneşti – aprecia istoricul Gheorghe I. Brătianu – nu a fost stabilit nici la Saint Germain, nici la Trianon, el este rezultatul existenţei însăşi a poporului român, “enigmă şi miracol al istoriei din sud-estul european”.

„Acest stat s-a născut din suferințele și luptele nesfârșite ale unui șir de generațiuni, în timp de veacuri. Numai statul acesta putea servi de punct de plecare pentru întreaga desvoltare națională a Românimii, numai el putea constitui centrul de cristalizare, în viitor, pentru toate puterile vii ale neamului”.

(Constantin Stere, Marele răsboiu și politica României, București, 1918, p. 79)

„Acum o sută de ani, prin hotărârile conferinței și tratatele de pace de la Paris din 1919/20, sub acțiunea de nestăvilit a voinței popoarelor de afirmare națională liberă, un principiu major se impunea în guvernanța europeană și internațională: cel al naționalităților; statul național devenea regula existenței statale, sub impactul ororilor primei conflagrații mondiale, dreptul internațional se îndrepta rapid spre ipostaza exclusivă de unul al păcii și cooperării, războiul avea să fie în scurt timp scos în afara legii și calificat drept crimă internațională, iar relațiile internaționale cunoșteau prima instituționalizare cu vocație universală prin crearea Societății Națiunilor”.

(Mircea Duțu, 2020)